If you enjoyed this post, make sure you subscribe to my RSS feed!

Nu stiu exact de unde a inceput totul dar astazi mintea mi-a zburat catre acele persoane din viata mea care au disparut. Nu stiu daca e bine sa-i asez intr-o anumita ordine sau nu…asa ca voi incepe.

Primul despre care vreau sa va vorbesc este Marian.Coleg de scoala generala, vecin din blocul de vizavi, cu un an mai mare ca mine. Desi nu prea agreez compania vecinilor mei cu el m-am inteles destul de bine. Eram genul de prieteni care azi se bateau si se injurau si maine ieseam impreuna la un suc la dozator si la o miuta. Privind acum in urma imi aduc aminte de infantilitatea de care dadea dovada. Tinea mereu sa se laude, sa para el cel mai tare , cel mai mare. Poate era doar varsta (avea vreo 13-14 ani pe atunci) sau poate asa era el. Per total era un om bun. Nu imi aduc aminte ultimele clipe petrecute cu el, tot ce imi aduc aminte este ca intr-o vacanta de vara, fiind plecat la bunici, am fost anuntat de parintii mei care au sosit mai tarziu ca Marian a murit. In luna august a acelui an Marian a fost calcat de o masina pe cand trecea cu bicicleta pe trecerea de pietoni. S-a ridicat de acolo pe picioarele lui, perfect constient, insa a murit cateva zile mai tarziu la spital. Nici acum nu stiu exact ce s-a intamplat, nici macar nu am fost la mormantul lui desi am vrut sa fac asta de multe ori. De atunci nu am mai dat ochii cu parintii sau surorile lui. Din frica sau din rusine deseori trec pe langa ei fara sa-i salut, de parca nu i-as cunoaste. Ma simt oarecum vinovat pentru asta. Mariane…nu te voi uita…

If you enjoyed this post, make sure you subscribe to my RSS feed!

Dimineata este singurul moment al zilei in care Andrei nu se gandeste la boala. Isi poate savura linistit cana cu ceai si feliile de paine unse cu dulceata. Este acel moment al zilei in care se simte protejat. E singur,in jurul lui nemaifiind nici o fiinta umana,doar 2 porumbei ce ciugulesc firimiturile de pe pervaz, privind cateodata catre tanarul bolnav pentru a se asigura ca nu le face rau. Insa Andrei s-a schimbat.boala l-a schimbat. Este incapabil sa urasca,e incapabil sa raneasca pe cineva cu sange rece. Incearca sa-si pastreze acea imagine de baiat atotstiutor,independent si greu de abordat. Insa de fapt in acest moment el nu este altceva decat un copil nehotarat,speriat,fragil…un copil ce oscileaza intre doua alegeri…intre boala si sanatata. Fara a se gandii la viitor,fara a vedea ca prietenii dispar…

If you enjoyed this post, make sure you subscribe to my RSS feed!

Tara  imi propune o leapsa…

“Regulile:
1. Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Găseste a 5-a propozitie/frază.
4. Postează pe blog textul următoarelor 4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni.
5. Nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau “intelectuală”.
6. Da leapsa mai departe la alti 6 prieteni.”

Am stat sa ma gandesc bine…oare revista Motociclismo in italiana se pune?….”damn..aia nu e carte!!!”    Asa ca am deschis “Psihologie-Manual pt clasa a X-a scoli normale si licee”..nush ce cauta pe aici..probabil lu’ fratemiu la facultate i-o fi trebui ceva din asta..

Deci..pagina 123…A cincea fraza incepe asa:

“Sentimentele se nasc din emotii, dar nu trebuie reduse la acestea. Sentimentul este o emotie repetata, oscilanta si abia apoi stabilizata si generalizata (sa ne gandim la “certurile” si “impacarile” tinerilor indragostiti ce se succed cu mare repeziciune) ; el este o emotie care gesteaza, persista in timp si rezista la diversi factori perturbatori. ”

Din pacate nu o sa dau leapsa mai departe …nush de ce..doar  mintea mea stie..:)

If you enjoyed this post, make sure you subscribe to my RSS feed!

Din pacate, in ultimul timp am trecut destul de des pe acolo, de fapt am traversat gara pt a ajunge unde trebuia sa ajung
Si nu am ramas cu pareri bune. In ultimul timp, in Romania cuvantul “gara” a devenit semnificatia unui loc murdar, urat, intunecat si plin de mizerie, tigani si hoti. Ei bine cam asta e.

Nu ma intelegeti gresit. Este o cladire impresionanta gara, modernizata, relativ curata, pusa la punct, revopsita, scaune noi…insa anturajul de acolo…
Read more

If you enjoyed this post, make sure you subscribe to my RSS feed!

Simtindu-si sfarsitul aproape si inspirat din “The Bucket List” Andrei se hotaraste sa profite de timpul ramas pentru a face lucrurile pe care si le-a propus in viata… si a inceput cu zborul.

Cu toti avem vise in care zburam, macar odata in viata. Andrei nu! singurele vise legate de zbor ale lui Andrei sunt cele in care sare de pe o cladire, planeaza putin si apoi cade, lovindu-se de asfalt si trezindu-se brusc si violent din somn. Acest lucru i-a creat o mare spaima fata de zbor in general. Cu toate acestea se hotaraste sa-si invinga teama. Se pune la calculator, tasteaza in graba “google.com” apoi “Agrement parasutism” si gaseste ceea ce cauta in mai putin de 10 minute. Tot ce ii trebuie este un set de analize medicale si bani.

Read more

If you enjoyed this post, make sure you subscribe to my RSS feed!

Se pare ca acea mica urma de speranta din mine se lupta sa iasa la iveala…azi, venind de la scoala, rupt de oboseala am trecut pe langa o femeie foarte in varsta care incerca sa mearga sa duca gunoiul dar inainta foarte greu pt ca era gheata pe jos…am privit-o indiferent si am mers mai departe…apoi am auzit ceva…vroiam sa merg mai departe, sa o ignor pur si simplu…dar acel mic ingeras din mine…acea urma de speranta catre mantuire s-a intors…puteam sa ma fac ca nu aud…puteam sa merg mai departe..dar m-am intors si am ajutat-o pe aaceea femeie sa duca gunoiul si sa nu cada pe acel gehtus pe care si eu am cazut de 2 ori eiri…

If you enjoyed this post, make sure you subscribe to my RSS feed!

       Andrei a aflat ca sufera de o boala incurabila. O boala care il va lua de pe aceasta lume. Cat mai are de trait, nu stie nimeni…Cert e ca boala il ucide incetul cu incetul. Isi doreste sa lupte cu boala, dar in acelasi timp tot ce vrea este liniste..linistea suprema, chiar daca asta presupune cel mai mare sacrificiu. Cu toate acestea el a ales sa nu spuna acest lucru nimanui, nici macar celor mai apropiati prieteni. Mai merita sa lupte? Mai merita sa se zbata pentru un viitor mai bun? Are rost sa-si faca planuri desi are certitudinea ca ele vor esua?

O parte din el se teme de esec, ar vrea sa renunte pur si simplu si apoi sa dea vina pe boala. O alta parte ar vrea sa lupte, sa-si demonstreze ca poate reusii, ca nu exista nimeni si nimic mai puternic decat el. Ar vrea sa-si realizeze planurile si apoi sa-si accepte destinul cu capul sus spunand: “Am reusit! Nu m-ai invins…”

If you enjoyed this post, make sure you subscribe to my RSS feed!

Mefistofel is back…and he’s worst and crazy…

If you enjoyed this post, make sure you subscribe to my RSS feed!

Se pare ca cei de la mediagalaxy stau cam prost cu matematica…

daca nu ma insel …20 rate *849.9= 16998
si pretul cash e 1699….stau prost cu matematica astia…mai nene…angajati si voi unii care chiar stiu dupa cate cifre se pune virgula…

si inca una….a aparut o noua rasa de caine…

If you enjoyed this post, make sure you subscribe to my RSS feed!